Banii sunt unul dintre cele mai mari obstacole pentru a face fata schimbarilor climatice – in special in tarile sarace afectate cel mai mult de dezastre. Nu se cheltuieste suficient pentru a reduce poluarea care incalzeste planeta sau pentru lucruri care ar putea ajuta oamenii sa se adapteze la o lume mai fierbinte, cum ar fi apararea impotriva inundatiilor si infrastructura care este construita pentru vreme mai extrema. In consecinta, tarile in curs de dezvoltare, care poarta o responsabilitate mica pentru alimentarea schimbarilor climatice, risca sa sufere pierderi si daune paralizante pe masura ce temperaturile cresc.
Acest deficit de finantare, care dureaza de ani de zile, va fi in centrul negocierilor ONU privind schimbarile climatice care incep saptamana aceasta la Dubai. In timp ce Emiratele Arabe Unite se pregateau sa gazduiasca summitul climatic din acest an, cunoscut sub numele de COP28, au spus ca „remedierea finantarii climatice” este o prioritate de varf. Aceasta include sa ne asiguram ca natiunile bogate isi indeplinesc in sfarsit o promisiune de lunga durata, dar neindeplinita cronic, de a oferi 100 de miliarde de dolari pe an in finantare pentru schimbarile climatice vecinilor lor mai saraci.
Dar sunt deja in desfasurare discutii pentru a inlocui acel angajament, care este vechi de mai bine de un deceniu si inadecvat pentru provocarile climatice cu care se confrunta tarile in curs de dezvoltare, spun expertii. In calitate de gazda a conferintei din acest an, Emiratele Arabe Unite vor trebui sa puna bazele pentru o noua tinta de finantare.
Vremea extrema din acest an a determinat urgenta discutiilor pentru o finantare mai mare. COP28 vine la sfarsitul a ceea ce va fi aproape sigur cel mai tare an inregistrat vreodata pe Pamant, iar tarile in curs de dezvoltare sunt in „pericol imediat”, spune Wanjira Mathai, director general pentru Africa si parteneriate globale la World Resources Institute.
„Cred ca presiunea va fi pusa foarte semnificativ la COP28 pentru ca finantarea sa curga”, spune Mathai. „Actiunea trebuie sa fie punctul central in viitor. Si acea actiune costa” bani.
Tarile in curs de dezvoltare au nevoie de mult mai multi bani pentru schimbarile climatice
Tarile industrializate precum Statele Unite si-au construit bogatia producand si folosind combustibili fosili. SUA este de departe cel mai mare contributor istoric al emisiilor de gaze cu efect de sera care incalzesc planeta. Natiunile in curs de dezvoltare din Peru pana in Filipine au contribuit cu mult mai putin la poluare, dar sufera un prejudiciu disproportionat din cauza economiilor lor mai mici si a locatiilor geografice.
Astfel, in 2009, tarile industrializate si-au stabilit obiectivul de a oferi tarilor in curs de dezvoltare 100 de miliarde de dolari pe an pana in 2020 pentru a le ajuta sa se adapteze la schimbarile climatice. In 2015, tarile au extins angajamentul pana in 2025. Ei au spus, de asemenea, ca si-au stabilit un nou obiectiv care reflecta „nevoile si prioritatile tarilor in curs de dezvoltare” inainte de expirarea celui vechi. Acesta este noua tinta pe care COP28 o va ajuta sa o determine.
Cea mai recenta evaluare a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a constatat ca tarile in curs de dezvoltare au primit 89,6 miliarde de dolari din surse publice si private in 2021, o crestere de aproape 8% fata de anul anterior, dar inca sub obiectivul anual de 100 de miliarde de dolari. . OCDE spune ca tarile bogate par sa fi atins obiectivul de finantare in 2022, desi datele sunt preliminare si neverificate.
Dar cifrele recente arata ca ceea ce se cheltuieste in prezent pentru schimbarile climatice este o fractiune din ceea ce este de fapt necesar. Un raport publicat recent de ONU spune ca tarile in curs de dezvoltare au nevoie de cel putin 10 ori mai multi bani pentru a se adapta la efectele schimbarilor climatice determinate de om decat ceea ce au primit. OCDE spune ca tarile in curs de dezvoltare vor avea nevoie de aproximativ 2,4 trilioane de dolari in fiecare an pentru investitii in clima intre 2026 si 2030.
Costul investitiilor insuficiente devine clar. Inundatiile severe din Pakistan din vara lui 2022, care au fost probabil alimentate de schimbarile climatice, au ucis cel putin 1.700 de oameni si au cauzat daune si pierderi economice de peste 30 de miliarde de dolari. Aceasta este mai mult decat fondurile publice de 21,3 miliarde de dolari pe care toate tarile in curs de dezvoltare le-au primit impreuna in 2021 pentru a le ajuta sa se adapteze la impactul incalzirii globale, potrivit Natiunilor Unite. La inceputul acestui an, donatorii internationali au promis mai mult de 9 miliarde de dolari pentru a ajuta Pakistanul sa se recupereze.
Asta lasa natiunile in curs de dezvoltare intr-un blocaj. Au nevoie de ajutor, dar oricare ar fi banii promisi pentru viitor, este probabil sa nu ajunga la ceea ce este necesar. Si se vor baza pe tarile mai bogate care nu au reusit sa faca fata in trecut.
„Acesti 100 de miliarde de dolari sunt un simbol foarte important al increderii” intre tarile bogate si natiunile in curs de dezvoltare, „si, desigur, este important sa mentinem acest lucru” cu un nou obiectiv care reflecta riscurile climatice cu care se confrunta tarile sarace, spune Rishikesh Ram Bhandary, director adjunct al Global Economic Governance Initiative de la Universitatea din Boston.
Cu toate acestea, Bhandary spune ca eforturile de a stimula finantarea pentru schimbarile climatice au depasit angajamentele nationale de la marii poluatori istorici si se concentreaza acum pe ceva si mai mare: revizuirea sistemului financiar global pentru a canaliza mai bine banii catre natiunile vulnerabile.
Atentia se indreapta catre Banca Mondiala si Fondul Monetar International
O mare atentie este acordata organizatiilor de dezvoltare precum Banca Mondiala si Fondul Monetar International (FMI). Aceste institutii iau finantare de la tarile membre si le folosesc pentru a strange mai multi bani de la investitorii privati. Institutiile imprumuta apoi aceste fonduri tarilor in curs de dezvoltare la rate ale dobanzii mai mici decat ar putea obtine de obicei singure.
In ultimul an, apelurile au crescut pentru a face aceste organizatii mai mari – si mai bune pentru a obtine mai multi bani ieftini in tarile care au cea mai mare nevoie de ei.
Expertii in finante spun ca exista semne ca acele institutii incep sa raspunda la presiune.
„Schimbarile climatice reprezinta o amenintare la adresa pacii globale, securitatii, stabilitatii economice si dezvoltarii”, au declarat sefii Bancii Mondiale si FMI intr-o declaratie comuna din septembrie.
Oficialii Bancii Mondiale si FMI spun ca se intalnesc regulat pentru a-si coordona programele climatice. Banca Mondiala a inceput, de asemenea, sa lucreze cu lideri corporativi pentru a gasi modalitati de crestere a investitiilor private pe pietele emergente. Si colaboreaza cu banci multilaterale de dezvoltare, precum Banca Africana de Dezvoltare si Banca Asiatica de Dezvoltare, pentru a incerca sa imprumute mai multi bani tarilor in curs de dezvoltare.
Cand a anuntat colaborarea cu bancile in octombrie, Banca Mondiala a spus ca masurile care au fost deja implementate sau care erau luate in considerare ar putea creste capacitatea de creditare a bancilor cu pana la 400 de miliarde de dolari in urmatorul deceniu.
Aceasta este inca doar o parte din ceea ce este necesar. Un raport comandat recent de Grupul celor 20 de Natiuni spunea ca bancile multilaterale de dezvoltare trebuie sa ajute la strangerea a 1,8 trilioane de dolari pe an de investitii in clima in tarile in curs de dezvoltare pana in 2030.
„Nevoile de finantare sunt uriase”, spune Aki Kachi, analist senior in domeniul politicilor climatice la NewClimate Institute, o organizatie nonprofit germana care pledeaza pentru actiuni mai agresive privind schimbarile climatice. „Vreau sa spun, vorbim despre reconstructia, in esenta, a intregului sistem economic global, a sistemelor noastre energetice, a sistemelor noastre de transport, a modului in care ne incalzim cladirile, a felului in care gatim, a modului in care cultivam, a modului in care ne aprovizionam. resursele naturale — logistica transportului”.
„Vorbim despre schimbarea mult”, adauga Kachi, „si asta necesita multi bani”.
Reducerea datoriilor tarilor le-ar putea ajuta sa-si stimuleze propriile investitii in clima
Reducerea datoriilor externe a tarilor este vazuta din ce in ce mai mult ca o modalitate esentiala de a elibera bani pe care tarile in curs de dezvoltare le-ar putea folosi pentru a se pregati pentru schimbarile climatice.
Aproximativ 50 de tari se confrunta cu „probleme grave de indatorare”, spune Lars Jensen, economist senior la Programul ONU pentru Dezvoltare. Aceasta inseamna ca acele natiuni renunta adesea la investitii in domenii precum educatia, ingrijirea sanatatii si actiunile climatice pentru a continua sa-si ramburseze creditorii de peste mari.
Nigeria este una dintre tarile supuse unor presiuni serioase ale datoriilor. Se estimeaza ca 96% din veniturile guvernamentale au fost destinate platii dobanzii la imprumuturile sale in 2022. Si tara se confrunta cu „provocari majore” pentru a-si indeplini majoritatea obiectivelor de dezvoltare durabila. Aceste obiective includ ca orasele si comunitatile sa fie mai rezistente la conditiile meteorologice extreme si sa se asigure ca oamenii au acces la energie curata si la preturi accesibile. Nigeria a fost lovita de ploi intense si de inundatii mortale in 2022, care au fost agravate de schimbarile climatice.
„[Aceste] probleme legate de datorii contribuie intr-adevar la o criza severa de dezvoltare – o criza de dezvoltare sistemica, daca vreti sa o numiti asa – in Sudul Global”, spune Jensen.
In timp ce unele tari pur si simplu au imprumutat prea multi bani si i-au cheltuit pe lucruri care nu le-au ajutat economiile, Jensen spune ca multe altele sunt victimele unor factori in afara controlului lor, cum ar fi fluctuatiile preturilor marfurilor, cresterea ratelor dobanzilor si „socurile dezastrelor naturale” legate de schimbarea climei.
„Adesea, sunt loviti de un dezastru, mai trebuie sa-si plateasca vechea datorie, iar apoi o mare parte din ajutorul pentru dezastru care le primeste este de fapt sub forma de mai multe imprumuturi”, ceea ce ii indatoreaza mai mult, spune Lara Merling, cercetator senior la Centrul de Cercetare Economica si Politica. „Acesta este un fel de cerc vicios”.
La scurt timp dupa ce inundatiile au inundat Pakistanul anul trecut, un raport din octombrie 2022 al Programului ONU pentru Dezvoltare a enumerat tara drept una dintre cele 54 de economii in curs de dezvoltare care se confrunta cu probleme serioase de indatorare. Mai tarziu in aceeasi luna, Pakistanul a fost aprobat pentru un imprumut de 1,5 miliarde de dolari de la Banca Asiatica de Dezvoltare pentru a imbunatati securitatea alimentara si a sprijini ocuparea fortei de munca ca raspuns la inundatiile si intreruperile din lanturile globale de aprovizionare. Acesta a fost urmat rapid de un alt imprumut de la banca de 475 de milioane de dolari pentru a ajuta Pakistanul sa plateasca pentru recuperarea si reconstructia inundatiilor. La mai putin de un an de la aprobarea acestor imprumuturi, Pakistanul a trebuit sa obtina o salvare de la FMI in aceasta vara pentru a nu ramane in plata a datoriilor sale.
Natiunile vulnerabile au facut eforturi de ani de zile pentru a obtine scutirea datoriilor atunci cand se produce un dezastru. Grenada a reusit sa asigure o „clauza de uragan” in obligatiunile sale, ca parte a unei restructurari a datoriilor in 2015. Dispozitia permite tarii din Caraibe sa inceteze temporar sa plateasca creditorii daca este lovita de un dezastru natural. Ideea s-a prins. Banca Mondiala a anuntat in iunie o politica care sa permita anumitor tari sa intrerupa rambursarea datoriilor in caz de „criza sau catastrofa”. Tarile ar trebui sa se poata „sa se concentreze pe satisfacerea nevoilor urgente ale poporului lor, nu pe rambursarea imprumuturilor”, a spus Banca Mondiala.
Merling a numit-o „minimul strict” pe care creditorii il pot face. Ea spune ca tarile inca nu au optiuni bune pentru a-si restructura datoriile. Deci, mai degraba decat implicit, Merling spune ca multe tari isi cheltuiesc ani de zile o mare parte din bugetul platind datoriile.
Kenya a suspendat platile salariale catre mii de lucratori guvernamentali la inceputul anului 2023 pentru a nu ramane in situatie de neplata la imprumuturile sale. Un consilier al presedintelui kenyan William Ruto a spus ca incapacitatea de plata va forta tara la negocieri de restructurare lungi cu creditorii. In octombrie, Ruto a cautat imprumuturi de un miliard de dolari din China.
„[Am] vazut ca acele cateva tari care au intrat in situatii de neplata si care negociaza, dureaza ani si ani” pentru a-si restructura datoriile, spune Merling. „Si inca ies pe partea cealalta cu un procent urias din veniturile lor dedicat serviciului datoriilor”.
„Devine un fel ca o schema Ponzi”, adauga Merling. „Pentru ca doar imprumuti din ce in ce mai mult pentru a continua sa platesti dobanzile pentru datoria ta anterioara si doar in momentul in care lucrurile sunt imposibile si nu mai poti plati nimic.”
Ruto si alti lideri africani au cerut recent un acord global pentru reducerea datoriilor.
Emiratele Arabe Unite spun ca finantarea climei pentru tarile sarace este o prioritate la discutiile din acest an ale ONU
Provocarea consta in incercarea de a ajusta modul in care sistemele si organizatiile financiare globale functioneaza atunci cand tarile sufera deja impactul schimbarilor climatice.
„Cred ca este foarte clar ca nu se schimba suficient de repede”, spune Kachi de la Institutul NewClimate. „Si chiar trebuie sa acceleram drastic acest ritm de schimbare”.
Intr-o declaratie emisa in iunie impreuna cu sefii Bancii Mondiale si ai FMI, Sultan Al Jaber, presedintele summit-ului ONU de anul acesta privind clima de la Dubai, si-a exprimat o frustrare similara. Finantarea climatica „nu este nici pe departe suficient de disponibila, suficient de accesibila si suficient de accesibila – in special pentru tarile din Sudul Global”, a spus el.