Pokerul este un joc de cărți captivant, iar Texas Hold’em este cea mai populară variantă a sa. Un element esențial pentru orice jucător începător este să cunoască ierarhia mâinilor – adică ordinea celor mai bune combinații de cărți posibile de la cea mai puternică la cea mai slabă. Fiecare mână de poker este formată din 5 cărți, iar scopul este să ai o combinație mai bună decât a adversarilor
În Hold’em primești două cărți proprii și ai la dispoziție cinci cărți comune de pe masă pentru a alcătui cea mai bună mână de 5 cărți. În continuare, vom prezenta cele mai bune mâini în poker în ordine descrescătoare a valorii, cu exemple concrete și explicații pe înțelesul tuturor. Pregătește-te pentru un tur amuzant și informativ al clasamentului mâinilor de poker!
(Daca vrei sa joci la un cazino nou de incredere, incearca Mr. Bit.)
Chintă roială (Royal Flush)
Chinta roială este graalul suprem al pokerului – cea mai bună mână posibilă. Ea constă în o chintă de culoare la as, adică A, K, Q, J, 10 de aceeași culoare (același simbol). În exemplul din imagine, avem o chintă roială de inimă roșie (A♥ K♥ Q♥ J♥ 10♥). Această mână rară poartă numele de “royal flush” în engleză și reprezintă cel mai înalt rang de mână standard în poker
Practic, nimic nu bate o chintă roială – dacă ai norocul fabulos să o obții, poți fi sigur că vei câștiga (sau cel puțin împărți potul, în cazul extrem de rar al egalității). Chinta roială apare extrem de rar în jocurile reale (mulți jucători nu prind așa ceva toată viața), motiv pentru care a devenit aproape legendară și adesea o vedem doar în filme sau momente dramatice la masa de poker. Dacă ai făcut o chintă roială, e momentul să zâmbești – deții cea mai puternică mână din poker!
Chintă de culoare (Straight Flush)
Chinta de culoare este, în esență, sora mai mică a chintei roiale. Ea reprezintă orice secvență de cinci cărți consecutive (chintă) care sunt și de aceeași culoare (culoare), dar care nu ajunge până la As. Cu alte cuvinte, este un straight flush sub valoarea roialei. De exemplu, o mână 5♣ 6♣ 7♣ 8♣ 9♣ este o chintă de culoare la 9. La fel ar fi și 10♠ 9♠ 8♠ 7♠ 6♠, ca în exemplul clasic de la masa de joc
O astfel de combinație este și ea extrem de rară și foarte puternică – de fapt, doar o chintă roială sau o chintă de culoare cu valoare mai mare o poate bate. Dacă reușești o chintă de culoare, ai toate motivele să fii încrezător: vei învinge aproape orice, de la careuri în jos. Este tipul de mână care stârnește aplauze la mese și ridică pulsul jucătorilor, deoarece apare foarte rar și de obicei înseamnă câștig garantat al potului (cu excepția situației improbabile de a te lovi de chinta roială a cuiva). Cu o chintă de culoare în mână, ai practic “culoar liber” spre victorie!
Careu (Four of a Kind)
Careul (sau “four of a kind” în engleză) înseamnă că ai reușit să strângi patru cărți de același rang. Cu alte cuvinte, ai toate cele patru cărți de un anumit număr din pachet. Exemplul clasic este careul de ași – A♣ A♥ A♠ A♦ – care este cel mai puternic careu posibil (însoțit de orice altă carte, denumită kicker). În imagine vedem exact acest scenariu: patru ași, acompaniați de un K♦ ca kicker. Un careu este o mână aproape ireal de puternică și relativ rară (probabilitatea de a primi un careu într-o mână de 5 cărți este de ~0,024%
Singurele mâini care pot depăși un careu sunt o chintă de culoare (straight flush) sau, evident, un careu de rang superior (de exemplu, un careu de K va bate un careu de Q). În practică, dacă ai făcut un careu, de cele mai multe ori vei câștiga runda – e foarte puțin probabil ca altcineva să te întreacă. Jucătorii cu experiență numesc această mână și “quad-uri” (quads), și este genul de mână care îți dă fiori plăcuți: știi că aproape nimic nu te poate învinge. Totuși, nu strică să fii atent la posibilitatea (microscopică) ca pe masă să se formeze o secvență de culoare și să apară acea chintă de culoare rară. În rest, cu un careu în mână ești, aproape sigur, regele mesei.
Full (Full House / Casă plină)
Full-ul (prescurtare de la “full house”, numit și casă plină în română) este o combinație foarte îndrăgită de jucători, deoarece are o forță mare și apare mai des decât mâinile menționate anterior. Un full constă în trei cărți de un fel și două cărți de alt fel în aceeași mână
Cu alte cuvinte, îmbină un brelan (three of a kind) și o pereche într-o singură mână. De exemplu, A♠ A♥ A♦ 9♠ 9♣ este un full – “Ași plini de nouari” – adică trei ași plus o pereche de nouari. În imagine se vede un full de ași cu popi (trei A și două J). Full-urile sunt denumite de obicei sub forma “trei de [valoare] cu doi de [altă valoare]”. Dacă, de pildă, ai Q♣ Q♦ Q♠ 9♥ 9♣, vei spune că ai “full de dame cu nouari”. Full house-ul bate orice culoare (flush), chintă, trei de un fel, două perechi sau pereche, deci este o mână foarte puternică. Doar careurile și chintă de culoare (inclusiv roiala) sunt peste el în ierarhie. Între două full-uri, câștigă cel cu tripla (cele trei de un fel) mai mare – de exemplu, trei de 7 bate trei de 6, indiferent ce perechi le însoțesc. Dacă triplele sunt egale (situație rară, posibilă doar cu cărți comune), atunci se compară perechile. Ca jucător începător, trebuie să știi că un full house îți oferă șanse excelente de câștig într-o rundă – este o mână care îți umple sufletul de satisfacție, pe bună dreptate!
Culoare (Flush)
Culoarea (“flush” în engleză) înseamnă că ai cinci cărți de aceeași suită (de aceeași culoare – treflă, caro, cupă sau pică), fără ca ele să formeze și o secvență numerică între ele
Cu alte cuvinte, toate cărțile sunt, de exemplu, inimi roșii, însă valorile lor nu sunt consecutive. Exemplu: ♣Q – ♣10 – ♣7 – ♣6 – ♣4 reprezintă o culoare (toate de treflă), dar nu sunt în ordine numerică. O culoare poate fi și “amestecată” – de exemplu, A♥ 5♥ 9♥ J♥ 3♥ (toate de cupă) este tot culoare. De ce este culoarea puternică? Pentru că bate orice chintă, brelan, două perechi, pereche sau carte mare. Dacă ai proiect (draw) de culoare – adică patru cărți de aceeași culoare și aștepți a cincea – vei sta cu emoții, deoarece completarea culorii îți poate aduce potul. Atenție însă: culoarea pierde în fața oricărei case pline sau mâini și mai mari. Între două culori, se va uita la cea mai înaltă carte din fiecare culoare pentru a decide câștigătorul (dacă, de exemplu, un jucător are culoare până la As și altul culoare până la J, cel cu As câștigă). Iar dacă ambele culori au aceleași cărți high (situație posibilă doar dacă sunt 5 comune pe masă), atunci va fi egalitate, fără a conta simbolul (nu are importanță dacă e inimă, pică etc., culorile au valoare egală). Culoarea este o mână frecvent întâlnită și adesea câștigătoare – e pokerul în toată splendoarea lui când “știm că avem culoare”!
Chintă (Straight)
Chinta (sau “șir”, “scară” – din englezescul “straight”) reprezintă o secvență de cinci cărți în ordine numerică (consecutive ca valoare), dar de culori diferite (nu toate de același simbol)
Cu alte cuvinte, la chintă contează succesiunea valorilor, nu și unitatea culorii. De pildă, 5♥ 6♣ 7♦ 8♠ 9♥ formează o chintă (de la 5 la 9), cum se vede și în imagine – cărțile sunt amestecate ca simboluri, dar sunt în ordine consecutivă ca număr. Un alt exemplu este 10♣ J♥ Q♠ K♦ A♣, care este cea mai mare chintă “la A” (numită și “Broadway”). La polul opus, cea mai mică chintă posibilă este A-2-3-4-5, unde Asul joacă rol de 1. Aceasta se numește adesea “chintă mică” sau “wheel”. Important de reținut: Asul poate fi folosit fie ca cea mai mare carte (în secvența 10-J-Q-K-A), fie ca cea mai mică (în secvența A-2-3-4-5), dar nu poate conecta secvențe în mijloc (nu există „Q-K-A-2-3”). De ce e valoroasă chinta? Pentru că bate toate combinațiile inferioare (trei de un fel, două perechi, pereche, carte mare). Totuși, chinta este învinsă de orice culoare sau combinație mai puternică. Între două chinte, cea cu valoarea mai mare la vârf (highest card) câștigă – de exemplu, o chintă până la 9 pierde în fața unei chinte până la J. Dacă două chinte au aceeași carte cea mai mare, atunci ele sunt egale ca valoare (implică exact aceleași 5 valori). Chinta este o mână destul de comună și adesea entuziasmantă – nimic nu se compară cu bucuria de a completa “cărțile potrivite la rând” și a striga, triumfător: “Chintă!”
Trei de un fel (Three of a Kind / Brelan)
Trei de un fel (cunoscut și ca brelan în limbaj colocvial) înseamnă că ai reușit să combini trei cărți de aceeași valoare și alte două carte disparate (care nu formează pereche între ele). Acest “three of a kind” poate apărea, de exemplu, dacă ai 7♠ 7♥ 7♦ K♣ 2♥ – aici avem trei de 7 (un brelan de 7) plus un K și un 2 care nu se asortează nici între ele, nici cu 7-arii. Această mână este adesea rezultatul prinderii unei triple pe flop sau turn atunci când ai o pereche în mână (atunci se numește “set”) sau dacă se formează trei de un fel folosind o singură carte din mână și perechea de pe masă (numit “trips”). În clasament, trei de un fel bate două perechi, o pereche și cartea mare, deoarece e mai greu de obținut și mult mai puternică decât acestea. Pe de altă parte, orice chintă, culoare, full house sau mână mai mare va învinge un brelan. Dacă doi jucători au fiecare “trei de un fel”, câștigă brelanul cu valoarea mai mare (de exemplu, trei dame bat trei valeți). În Hold’em, brelanul este o mână destul de comună și adesea câștigătoare în lipsa unor combinații superioare. Pentru un începător, a prinde pentru prima oară trei de un fel poate fi foarte palpitant – e semnul că ai o mână serioasă, care poate câștiga potul dacă nu apare ceva și mai bun pe masă.
Două perechi (Two Pair)
Două perechi înseamnă exact ce sună: ai două seturi de câte două cărți de același rang. Cu alte cuvinte, ai o pereche de o valoare și o altă pereche de altă valoare, plus o a cincea carte diferită (kicker-ul). În exemplul din fotografie, vedem două perechi de ași și de doi (A♣ A♠ 2♥ 2♠) cu un 9♦ kicker. Alt exemplu ar fi o mână ca K♣ K♦ 5♥ 5♣ 8♠ – aici ai “două perechi, popi și cinciari, cu 8 kicker”. De ce sunt două perechi o mână decentă? Pentru că se clasează peste orice pereche simplă sau carte mare. Dacă nimeni nu are ceva mai bun (precum trei de un fel sau mai sus), două perechi pot câștiga potul. Între două mâini de acest tip, câștigă jucătorul cu perechea cea mai mare ca valoare. De exemplu, două perechi de Ași și de doi vor învinge două perechi de popi și dame, deoarece perechea de Ași (cea mai mare pereche din prima mână) este mai mare decât perechea de popi (cea mai mare pereche din a doua mână). Dacă prima pereche e egală, se compară cea de-a doua pereche, iar dacă cumva și aceea e egală (situație foarte rară), se decide la kicker. Două perechi este o mână destul de frecventă în Hold’em – de multe ori vei termina o rundă cu două perechi. Ca începător, ține minte că e o combinație bună, dar poate fi vulnerabilă dacă pe masă apar cărți care permit adversarilor să facă chintă, culoare sau full. Totuși, când ai două perechi, ai un motiv serios de încredere moderată: de obicei ești înaintea adversarilor cu mâini mai slabe.
O pereche (One Pair)
O pereche este probabil cea mai întâlnită combinație câștigătoare pentru un începător. Se formează atunci când ai două cărți de aceeași valoare și alte trei cărți toate de valori diferite (și diferite între ele). De exemplu, dacă ai în mână K♠ K♦ 5♣ 8♥ 2♠, ai o pereche de K-i (doi regi)
Perechile pot apărea ușor – fie ai deja o pereche în cele două cărți proprii (cum ar fi 9-9 în mână), fie formezi o pereche combinând una dintre cărțile tale cu una de pe masă (ex: ai A♥ și se mai află un A♣ pe masă). Ca putere, o pereche bate doar cartea mare (fără perechi), dar pierde în fața oricărei combinații superioare. Asta înseamnă că dacă ai o pereche, trebuie să fii atent: este o mână comună și, deși adesea suficientă pentru a câștiga mici poturi când nimeni altcineva nu “leagă” ceva mai bun, ea poate fi ușor depășită. Între două perechi diferite, evident perechea cu valoare mai mare câștigă (A-A bate K-K, K-K bate Q-Q etc.). Dacă două persoane au aceeași pereche (de exemplu amândoi au pereche de dame), atunci se vor compara kicker-ii (cele mai mari cărți adiționale) pentru desemnarea învingătorului. Sfat pentru începători: Nu te îndrăgosti prea tare de o pereche mare (precum AA sau KK) atunci când pe masă apar posibilități de culoare, chintă sau combinații mai complexe – o pereche e bună, dar poate fi depășită destul de ușor pe parcursul distribuirii cărților comune.
Carte mare (High Card)
Cartea mare nu este propriu-zis o “mână” făcută, ci se referă la situația în care nu ai nicio combinație (nu ai nici măcar o pereche). În acest caz, valoarea mâinii tale este dată de cea mai mare carte pe care o deții
De exemplu, o mână A♣ 10♠ 7♦ 5♣ 3♥ este “As high” (As carte mare), pentru că nu formează nimic – ai doar Asul ca fiind cartea cea mai înaltă. Dacă nimeni nu a reușit vreo combinație (ceea ce se întâmplă rar în Hold’em când sunt cinci cărți comune disponibile, dar posibil), atunci se compară cea mai mare carte a fiecăruia pentru a stabili câștigătorul. Cartea mare este cea mai slabă “mână” din poker – orice pereche o va învinge, ca să nu mai vorbim de celelalte combinații superioare. Totuși, în practică, câștigarea unui pot cu carte mare se întâmplă atunci când toți jucătorii au ratat combinațiile (de exemplu, dacă nimeni nu a legat măcar o pereche, un As high va bate un K high). Pentru un începător, “carte mare” nu e motiv de a investi mulți bani în pot, dar uneori, dacă simți blufful adversarului sau dacă toți sunteți pe “nimic”, cea mai mare carte a ta îți poate aduce victoria. În esență însă, cartea mare ocupă ultimul loc în clasamentul mâinilor și arată cât de important este să știi ierarhia: chiar și fără nicio combinație, cineva tot va câștiga runda pe baza cărții high!
Concluzie
Pokerul este un joc de combinații, probabilități și psihologie, însă cunoașterea ierarhiei mâinilor de poker este fundamentul pe care se construiește strategia fiecărui jucător. Recapitulând pe scurt, am trecut de la chinta roială, mâna invincibilă a pokerului, coborând rând pe rând prin chinta de culoare, careu, full, culoare, chintă, brelan, două perechi, pereche, până la ultima redută – cartea mare. Ordinea acestor mâini, de la cea mai bună la cea mai slabă, este bine stabilită și universal valabilă în jocurile de poker clasice. Pentru un începător, poate părea mult de memorat, dar cu puțină practică devine a doua natură. Îți recomandăm chiar să păstrezi la îndemână un “cheat sheet” sau tabel al clasamentului mâinilor la primele jocuri, până te obișnuiești. Important este să înțelegi de ce o mână e mai puternică decât alta – de regulă, cu cât e mai dificil de obținut o anumită combinație, cu atât este mai valoroasă. Acum că ai aflat care sunt cele mai bune mâini în Texas Hold’em și de ce contează ele, ești pregătit să intri în joc cu încredere. Fie ca următoarea mână pe care o joci să fie una câștigătoare – și cine știe, poate chiar o chintă roială strălucitoare! Succes la mese și distracție plăcută!