Cand presedintele RUSIEI, Vladimir Putin, a invadat Ucraina pe 24 februarie 2022, si-a propus sa acapareze teritoriul, sa-l priveze de suveranitate, sa sterga insasi ideea identitatii sale nationale si sa transforme ceea ce a ramas din ea intr-un stat esuat. Dupa luni de rezistenta acerba a Ucrainei, statulitatea si identitatea sa sunt mai puternice ca niciodata, iar toate lucrurile pe care dl Putin a intentionat sa le impuna Ucrainei ii afecteaza propria tara.
Razboiul lui Putin transforma Rusia intr-un stat esuat, cu granite necontrolate, formatiuni militare private, o populatie care fuga, decaderea morala si posibilitatea unui conflict civil. Si desi increderea liderilor occidentali in capacitatea Ucrainei de a rezista terorii domnului Putin a crescut, exista o ingrijorare tot mai mare cu privire la capacitatea Rusiei de a supravietui razboiului. Ar putea deveni neguvernabil si sa coboare in haos.
Luati in considerare granitele sale. Anexarea absurda si ilegala de catre Rusia a patru regiuni ale Ucrainei — Herson, Donetk, Lugansk si Zaporizhia — inainte de a putea chiar sa stabileasca controlul deplin asupra lor, face din aceasta un stat cu teritorii ilegitime si o frontiera fluida. „Federatia Rusa, asa cum o stim, se auto-lichida si trece intr-o faza de stat esuat”, spune Ekaterina Schulmann, politolog. Administratia sa, noteaza ea, nu isi poate indeplini functiile de baza. Anexarea nu va descuraja fortele ucrainene, dar va crea precedente pentru propriile regiuni agitate ale Rusiei, inclusiv republicile din nordul Caucazului, care probabil se vor indrepta catre iesire daca guvernul central incepe sa-si slabeasca stransoarea.
O alta trasatura a unui stat care esueaza este pierderea monopolului asupra utilizarii fortei fizice. Armatele private si mercenarii, desi sunt interzise oficial in Rusia, infloresc. Evgeny Prigozhin, un fost condamnat poreclit „bucatarul lui Putin” si un om de fata al Grupului Wagner, o operatiune privata de mercenari, a recrutat in mod deschis prizonieri si le-a oferit gratiere in schimbul unirii fortelor sale. Wagner, spune el, nu doreste sa fie „legalizat” sau integrat in fortele armate. Acelasi lucru s-ar putea spune despre forta controlata de Ramzan Kadyrov, un fost comandant cecen si acum presedinte al Ceceniei. Chiar si agentiile guvernamentale de securitate din Rusia isi servesc din ce in ce mai mult propriile interese corporative.
Statul rus esueaza in cea mai elementara functie dintre toate. Departe de a proteja vietile oamenilor sai, reprezinta cea mai mare amenintare pentru acestia, folosindu-le ca carne de tun. Pe 21 septembrie, confruntat cu infrangerea militara pe campul de lupta din Ucraina, Putin a ordonat mobilizarea a aproximativ 300.000 de oameni. Prost antrenati si prost echipati, singura lor functie este de a sta in calea inaintarii fortelor ucrainene. Este putin probabil ca multi sa fie in viata anul viitor.
Exista o preocupare tot mai mare cu privire la capacitatea Rusiei de a supravietui razboiului
Mobilizarea a provocat in Rusia un soc mult mai mare decat inceputul razboiului insusi. Unele dintre efectele sale sunt deja vizibile: centrele de recrutare au fost incendiate, iar cel putin 300.000 de oameni au fugit in strainatate (pe langa cei 300.000 plecati in primele saptamani de razboi). Cei mai multi dintre ei sunt tineri, educati si plini de resurse. Impactul deplin al plecarii lor asupra economiei si demografiei tarii nu a fost inca aratat, dar tensiunea sociala este in crestere.
In timp ce cetatenii fug, zeci de mii dintre compatriotii lor mai saraci sunt adunati si trimisi in transee. Aducand „operatiunea militara speciala” acasa, dl Putin a rupt consensul fragil conform caruia oamenii au fost de acord sa nu protesteze impotriva razboiului in schimbul ca vor fi lasati in pace. Acum li se spune sa lupte si sa moara de dragul regimului sau.
Domnul Putin nu poate castiga, dar nici nu isi permite sa puna capat conflictului. Poate spera ca, facandu-i atat de multi oameni sa se complice in razboiul sau si supunandu-i mai mult din propaganda sa otravitoare, fascista, va fi capabil sa traga lucrurile. Daca reuseste, sau daca fluxul de pungi de cadavre, cuplat cu nemultumirea elitei, are ca rezultat caderea lui, va determina cati oameni vor mai muri si cat de departe va cadea Rusia.
Dupa cum a spus Alexei Navalny, liderul opozitiei din Rusia, in inchisoare, intr-una dintre sedintele sale de judecata: „Nu am reusit sa prevenim catastrofa si nu mai alunecam, ci zburam in ea. Singura intrebare va fi cat de greu va atinge Rusia acest fund si daca se va destrama.” Anul care vine va da unele indicatii despre un raspuns la aceasta intrebare sumbra.