Intins pe o canapea neagra, in birourile proaspat renovate de langa gara Liverpool Street din Londra, Patrick Thomson pare surprinzator de relaxat, insa cu mai putin de doua luni in urma nu ar fi fost asa. Apoi, industria de gestionare a activelor de 10.000 de miliarde de lire sterline din Marea Britanie a fost zguduita de o criza a pietei si aproape prabusirea unui sir de fonduri de pensii de nisa, in urma minibugetului cancelarului de atunci Kwasi Kwarteng.
Thomson, care s-a alaturat Asociatiei de Investitii ca noul sau presedinte chiar in aceeasi saptamana, a trebuit sa actioneze rapid: grupul de lobby s-a coordonat cu oficialii Trezoreriei si cu autoritatile de reglementare, inclusiv cu Banca Angliei, in incercarea de a opri o vanzare de active care ameninta sa afecteze si alte parti a sistemului financiar.
Episodul a starnit ingrijorari cu privire la modul in care unii administratori de fonduri au aranjat contracte controversate de acoperire a fondurilor de pensii la locul de munca. Acestia au fost acuzati pentru amplificarea tulburarilor pietei si pentru ca au fortat Banca Angliei sa intervina cu un program de cumparare de urgenta de obligatiuni de 65 de miliarde de lire sterline.
Fara acest sprijin, Banca a avertizat ca „un numar mare” de fonduri care gestioneaza bani in numele pensionarilor din Marea Britanie ar fi ramas cu valori negative ale activelor si cereri de numerar pe care nu le-ar putea satisface si, in cele din urma, ar fi fost expuse riscului sa dispara.
A dus la o industrie care rareori face stiri din prima pagina a ziarelor. „Timp de fond scartait: ziua in care 1 miliard de lire sterline a fost aproape sters din pensiile noastre”.
Dar, desi au existat preocupari deosebite cu privire la modul in care unii dintre membrii sai – precum BlackRock si Legal & General – au gestionat criza mai larga, Thomson, care conduce si operatiunile de gestionare a activelor din Europa, Orientul Mijlociu si Africa ale gigantului american JP Morgan, insista ca Criza nu a fost o „pistola fumegatoare” si ca membrii sai nu au nevoie de nicio supraveghere suplimentara din partea autoritatilor de reglementare.
„Suntem foarte, foarte, foarte puternic reglementati”, spune el.
Thomson insista ca prabusirea pietei a fost un eveniment rar si spune ca nimeni nu ar fi putut prezice ca strategiile de investitii utilizate in numele fondurilor de pensii ar duce la o vanzare a pietei.
„Este cu siguranta ceva care trebuie privit cu destula atentie si vor fi invataminte din asta, dar cred ca este important sa-l punem in context”, spune el.
Racoarea lui Thomson sub foc in timpul unuia dintre cele mai haotice episoade din industria de gestionare a activelor ar putea fi atribuita cu usurinta unei cariere de 27 de ani in City. Dar este mai probabil sa aiba radacini in mediul sau militar: a inceput sa lucreze in Square Mile la varsta relativ matura de 28 de ani, dupa o perioada de cinci ani in armata britanica.
Nascut la Edinburgh intr-o familie de militari, Thomson a crescut obisnuit cu tulburarile constante. El si cei doi frati ai sai mai mici au facut inconjurul lumii in timp ce tatal sau soldat a preluat posturi in Africa si Europa pentru armata.
Mama lui Thomson estimeaza ca familia s-a mutat de 22 de ori pana a mers el la universitate. Au petrecut trei ani in Zimbabwe la inceputul anilor 1980, cand el era adolescent.
„Ne-am dus imediat dupa razboiul civil si era o tara in tranzitie”, spune el. „A fost o experienta extraordinara, pentru ca in acel moment exista un asemenea optimism si trecusera prin aceste greutati reale.”
Acele experiente formative l-au atras pe Thomson la aceeasi cariera ca si tatal sau: a luat o bursa care insemna ca trebuia sa serveasca cinci ani in armata dupa ce a absolvit la Edinburgh cu o diploma in literatura franceza. Dar Thomson spune ca nu a avut niciodata un plan fix de cariera si, dupa ce si-a intalnit sotia la jumatatea serviciului sau, a tanjit in cele din urma la o relativa stabilitate pentru familia sa.
Cu toate acestea, traseul de la capitanul de infanterie la unul dintre cele mai prestigioase roluri in gestionarea activelor nu a fost unul bine batut, iar decizia de a merge in oras a fost, dupa recunoasterea lui, o intamplare. „Nu stiam nimic despre gestionarea activelor”, spune el.
Thomson a spionat un program de studii superioare la o banca al carei nume l-a recunoscut: JP Morgan. El isi aminteste ca a intrat in bratul de gestionare a activelor bancii de pe Pall Mall din Londra si s-a simtit „putin intimidat”.
Dar pregatirea sa militara – despre care spune el i-a insuflat disciplina, munca in echipa si determinarea necesare pentru a avea succes in City – s-a pus in scurt timp in viteza, ajutandu-l sa urce in randurile bancii americane dupa postari la Paris, Singapore si New York. In 2017, a fost numit director executiv al operatiunilor EMEA a diviziei de gestionare a activelor si a fost instruit personal de seful JP Morgan, Jamie Dimon.
„Legatura pe care am primit-o in armata a fost o baza foarte buna. Dar, de fapt, lucrurile pe care le-am invatat aici – formal si informal – au fost cu adevarat extraordinare”, spune Thomson.
Cu toate acestea, avand responsabilitatea suplimentara de a prezida Asociatia de Investitii, Thomson cauta din nou stabilitate – de data aceasta pentru intreaga industrie de gestionare a activelor. Si desi aceasta ar putea fi o intrebare dificila, avand in vedere recentele tulburari si recesiunea care se apropie, el spune ca este linistit de noua echipa din Downing Street si de cea mai recenta actualizare economica. „Pietele au reactionat calm la declaratia guvernului din toamna”, spune el.
Si in timp ce milioane de oameni din Marea Britanie vor fi ingrijorati de scaderea nivelului de trai si de impactul inflatiei, el saluta aceasta ca fiind „o oportunitate reala pentru mine si pentru industria de a ne demonstra valoarea”.
„In momente ca acestea, administratorii de fonduri au un rol important in a le permite oamenilor sa astepte cu nerabdare un nivel de trai sigur mai tarziu.”