Expresii precum „Merg cu toata puterea”, „Mergem cu capul inainte cu toate”, „Sunt stresat” sau „Nu am destul timp pentru viata personala” devin din ce in ce mai frecvente, mai ales in munca. Stresul, care acum un deceniu a inceput sa fie considerat „boala secolului 21”, in prezent coexista cu noi in asa fel incat s-a normalizat.
De fapt, daca la serviciu ne intreaba despre starea noastra de spirit si ne simtim „calmi”, poate ne este jena sa recunoastem, pentru ca obisnuit ar fi sa raspundem cu o fraza tipica despre cate ore sunt in zi. sau cat de putin timp avem.avem pentru noi insine.
Acest sentiment de lipsa de timp afecteaza in mod direct capacitatea (sau incapacitatea) noastra de a combina cerintele muncii cu placerea si atentia fata de alte fatete ale vietii noastre personale: adica de a realiza un echilibru intre munca si viata personala.
A nu simti stres este lucrul ciudat
In termeni fiziologici, stresul presupune lansarea a numeroase procese interne si externe de catre organismul nostru atunci cand percepe ca exista o amenintare reala sau potentiala la adresa integritatii noastre fizice sau psihologice.
Conform modelului tranzactional al stresului, exista mai multi factori care moduleaza acest raspuns in echilibrul pe care creierul nostru il realizeaza fata de solicitarile externe (munca, copii, familie, prieteni, timp liber, sport etc.) si resurse interne (organizare, timp, etc.). motivatie), etc).
Acest echilibru ar trebui sa fie rentabil, dar nu este intotdeauna cazul. In acest sens, variabila timp este fundamentala. Cu un exemplu il vom intelege mai bine.
Cand echilibrul profesional si personal este imposibil
Sa presupunem ca Carlota, in varsta de 34 de ani, lucreaza cu norma intreaga la o cunoscuta firma de marketing si comunicare. Carlota intra la 9 dimineata si pleaca la 7 dupa-amiaza; Are doua ore sa manance, dar mananca in birou in fata calculatorului pentru ca nu are timp sa mearga acasa si pentru ca asa „preastepte serviciul”.
Are un hobby de a alerga maratoane si pentru asta se antreneaza intre 3 si 4 zile pe saptamana; La fel, Carlota are un bebelus de un an si un alt copil de 3 ani care tocmai a inceput scoala. Carlota ii adora.
In plus, Carlota are un partener de care vrea sa aiba grija, prieteni cu care ii place sa iasa in oras si, culmea, o relatie buna cu parintii si trei surori. Cu siguranta multi dintre voi cititori stiti deja care este urmatoarea intrebare: cum supravietuieste Carlota?
Cu totii suntem sau am fost Carlota la un moment dat. Stresul care este asociat cu gestionarea deficitara a echilibrului personal si profesional-viata duce la simptome fizice (ameteli, dureri de spate, bruxism etc.) si simptome psihologice (vinovatie, tristete, neputinta, lipsa de motivatie). Si daca va continua in timp, am vorbi de stres cronic invalidant asociat cu simptome de anxietate si depresie.
Ce se intampla in creier cand concilierea provoaca stres?
Cand ne aflam in situatia constanta de a incerca sa echilibram munca cu viata personala, ajungem intr-o stare de stres cronic fara sa ne dam seama cu greu. Numeroase studii care folosesc tehnici avansate de examinare neurologica au aratat ca stresul cronic, in special cel legat de munca si, prin urmare, nerealizarea unui echilibru „sanatos” intre munca si viata, produce efecte grave asupra structurii si functiei creierului.
Mai exact, s-a observat ca stresul cronic duce la o scadere a dimensiunii hipocampului, legata de deteriorarea cognitiva precoce sau de accelerarea acesteia la adultii in varsta. In plus, s-a dovedit ca stresul cronic afecteaza si expresia emotionala, inclusiv unele trasaturi de personalitate, datorita atrofiei cortexului prefrontal si hipertrofiei amigdalei in timpul acestei stari continue de alerta.
Perspective din neurostiinta
Pe de alta parte, studii recente au aratat ca stresul prelungit produce o reducere dendritica (o parte a celulelor nervoase) in zone specifice importante pentru memorie, cum ar fi hipocampul si integrarea senzoriala, cum ar fi cortexul orbitofrontal.
De asemenea, ultimele lucrari arata ca stresul cronic nu numai ca altereaza structura creierului pe baza capacitatii de a se modifica in functie de cerintele pe care le are acest organ, numit si „neuroplasticitate”, dar ca se produc simultan modificari in eliberarea de anumiti neurotransmitatori.
Pare evident ca, cu aceste consecinte, cu totii ar trebui sa luam subiectul „cum sa atingem echilibrul dintre viata profesionala si viata privata dintr-o abordare a bunastarii”. In acest articol, vom impartasi cateva sugestii pentru a atinge echilibrul intre ambele contexte.
Cum sa obtii o conciliere personala si profesionala cu echilibru si bunastare?
Aici va propunem trei strategii.
1. In primul rand, trebuie sa ne cunoastem nevoile personale si sa stabilim prioritati
Aceasta presupune realizarea unei liste saptamanale a nevoilor pe care le avem si atribuirea sarcinilor pentru a le indeplini. Astfel, am avea nu numai provocari profesionale propuse de supervizorul nostru, de exemplu, ci si provocari personale care sporesc motivatia si implicarea zilnica si sunt in concordanta cu un echilibru sanatos intre munca si viata privata.
2. In al doilea rand, planificarea timpului este esentiala
Timpul pe care il dedicam muncii este stabilit in contractul nostru de munca; Totusi, organizarea timpului nostru personal nu este dictata de nimeni, ci este o sarcina a noastra. In acest sens, recomandam stabilirea unui calendar saptamanal cu programe mai mult sau mai putin fixe in care sa integram sarcinile casnice, comisioanele, hobby-urile, timpul liber, familia… Toate acestea in functie de nevoile pe care ni le-am stabilit.
3. In cele din urma, concentreaza-te asupra ta
Este obisnuit ca, in gestionarea echilibrului dintre viata profesionala si viata privata, sa dedicam timp altora si sarcinilor externe fara a lasa spatiu pentru noi insine. Ne este mai usor sa fim extern decat intern si acest lucru poate duce la simptome anxio-depresive pe termen lung. Prin urmare, este esential ca in calendar sa existe spatiu pentru a fi cu sine, chiar daca este doar pentru PRR: „opreste-te”, „respira” si „reflecteaza”. In acel moment corpul are un spatiu pentru sine, putand sa-si asculte nevoile si sa abordeze concilierea dintr-o perspectiva mai pura, fara partinirile pe care le poate provoca anxietatea, de exemplu.
Realizarea unui echilibru profesional si personal este o etapa dificila care poate fi atinsa cu unele strategii precum cele mentionate, la care trebuie adaugate o atitudine proactiva si flexibilitatea cognitiva ca doua variabile importante in acest management al echilibrului dintre personal si personal. viata.profesionalul.